Te binecuvintez astazi, pamint strain, ce primesti la sinul tau, ca si o mama, pe aceia care vor sa -si faca un rost in viata!Te binecuvintez , tara, care nu te uiti la saracia, neputinta,lipsa de orizont a acelora ce pasesc cu inima facuta ghem, pe pamintul tau!Fiti binecuvintati voi oameni, care intindeti mina , ajutind, in nevoi!Ma gindesc, si ochii mi se umplu de lacrimi,cum fiica mea cea mare, Emma,a plecat prima data, in Regatul Unit!In acei ani, se putea iesi din tara foarte greu, vizele erau costisitoare, la fel si drumul;apoi investeai timp in a merge la Budapesta, caci nu erau zboruri, decit din Bucuresti, iar pentru noi, Budapesta era mai aproape...A mers de citeva ori in vizita,apoi, adunind,intr-o valiza bruma de lucruri, s-a casatorit acolo, cu un om minunat, temator de Dumnezeu;au ramas lucrurile care le pregatisem pentru fata mea, care urma sa se casatoreasca...Apoi, baietii mei, unul cite unul, luau drumul spre tara aceasta, unde si-au facut un rost, s-au casatorit, si-si duc viata de zi cu zi...Astazi, sunt aici, caci dorul de copii, te face sa lasi totul, si ma bucur de aceasta oportunitate...Iubesc tara asta, iubesc copacii de pe marginea drumurilor,iubesc casele frumoase cu multe flori si garduri vii,iubesc linistea din vorba lor, iubesc seninul din ochii lor si zimbetul cu care insotesc fiecare cuvint...Iubesc drumurile lor fara gropi si respectul din trafic,iubesc zilele cu soare si cer senin...Iubesc oamenii minunati pe care-i cunosc si pe care-i respect, iubesc felul meu stilcit de a pronunta cite o propozitie , in incercarea mea de a conversa cu ginerele meu si cuscra mea,intr-un cuvint, iubesc totul.Mai am putin de stat aici, si inima mi se stringe si stomacul mi se face ghem...Si ajung iar sa te binecuvintez , pamint strain,sa las in bratele tale de mama,pe cei dragi ai mei, si sa-ti promit ca te voi purta in ruga, de fiecare data cind imi voi aduce copiii inaintea lui Dumnezeu, cu multumire,ma voi ruga sa isi intoarca Dumnezeu fata spre voi, care veniti ca misionari in tara mea, sa puteti aduce un Cuvint curat, spre slava lui Dumnezeu...Va imbratisez, cu mare drag, pe voi,copiii mei care n-ati uitat o clipa de mama voastra,va asez in mina buna a Tatalui din cer, si sper sa ne revedem cit mai curind...Fiti binecuvintati!!!
 31 mai 2013/Anglia

DE DOR...

Cine are copii ce-au plecat suspinând
Peste mări, peste ţări cu speranţa în gând
Că-ntr-un colţ de pe lume vor găsi negreşit
O fărâmă de vis ce se vrea împlinit
Numai ei înţeleg ce durere te-apasă
Să priveşti zi de zi locul gol de la masă...
Numai cei ce au prunci ce s-au rupt de părinţi
Pot să vadă...să simtă ce lacrimi fierbinţi
Inundă obrajii în ceas de-nchinare
Când ceri ocotire...când ceri îndurare...
Cine are copii va-nţelege suspinul
Ce-ades te robeşte răpindu-ţi seninul,
Când plâng neştiute cuvinte de dor
Şi sufletu-ţi geme şi lacrimi te dor...
Cine are copii să-i iubească mai mult
Să-i ţină departe de al lumii tumult
Doar ei sunt comoara cea sfântă, curată
Ascunsă de hoţii ce nu dorm, niciodată...
Cine are copii, şi-i aşteaptă în prag,
Să asculte în taină, dorul lor de pribeag,
Să ridice -n iubire altare mereu,
Mijlocind pentru ei,cerînd lui Dumnezeu,
Să-i conducă prin lume, să-i întoarcă n-apoi,
La a ţării -nflorire,iar schimbarea din noi,
Să schimbe pământul pe care-l călcăm ,
Să-mplinească visarea ce-n noi o purtăm...
Pune-Ţi mîna Părinte, peste-ai mei prunci plecaţi,
Ostoieşte-le dorul de mamă, de fraţi,
Să le picuri în suflet din balsamul cel sfînt,
Să le dai mântuire , aici jos pe pământ,
Iar în ziua cea sfântă, cînd pe nori ai să vii,
Să Îţi ies înainte cu-ai mei patru copii!!!
M.L 07.08.2014

Cînt de jale

Mi-e sufletul harfa, şi vreau să Îţi cînt,
Cîntarea ce -o cîntă acel,
Ce plîngînd în durere, se coboară în colb,
Şi nu-i nimeni să stea lîngă el...
E cîntarea  ce face  să vezi soarele-n nor,
Să  te bizui pe sfânta-I putere,
Ea-ţi ridică povara şi-ţi pare uşor,
Ca răbdînd să primeşti mângăiere...
Stă Cerul privind dacă poţi îndura,
Boala care-ţi macină fiinţa,
Tu nu blastemi , ci cînţi, şi-n cîntarea-ţi te rogi:
"Doamne , măreşte-mi credinţa!"
Cîntarea aceasta se-nvaţă plîngînd,
Adunînd lacrima ca-ntr-o salbă,
Apoi  ridicînd ochi-n sus, tu îmbraci,
A credinţei mantie albă...
La capăt de lume, acei ce-s ai Tăi,
Îşi duc crucea răbdînd cu iubire,
Rabdă foame şi sete, sunt  de moarte loviţi,
Dar murind, ei primesc izbăvire...
Pruncii lor,nu-nţeleg  de ce Dumnezeu,
Care vede şi ştie de-aproape,
Îngăduie -n ceasul în care-I chemat,
Părinţi-mpuşcaţi să-şi îngroape...
Doamne, am eu oare dreptul să plîng,
Boala mea şi durerea mea surdă?
Cînd în lume, fraţii mei în Hristos,
Plîng, şi-al lor plîns,
Nu e nimeni care să-l audă?
Ne-am unit, în rugă să stăm,
Pentru cei din Iraq, Paqistan şi din Gaza,
Din Siria,India,Nigeria,şi Iran,
Căci aflînd ce trăiesc fraţii noştrii,
Ne cuprinde groaza...
Ascultă-ne Doamne! Mila Ta o dorim,
Întinde-Ţi spre ei Mâna Ta cu-ndurare,
Dă-le sprijin , putere Isuse la greu,
Mamelor care plîng, dă-le-a Ta alinare!
Dac-aş sta ascuns printre stînci ,
Fără apă şi fără mîncare, aş mai cînta oare,
Cîntarea ce dă, prin credinţă,în suflet,
Puterea   să te bucuri de soare?
Să te bucuri de zorii ce vin, neştiind dacă-n ziua de mîine,
Un străin va împarte picătura de apă,
Şi copilului tău, o bucată de pâine...
Doamne, Tu pe toţi ne cunoşti şi ne ştii-
Nu lăsa nepăsarea cea crudă,
Priveşte spre noi cînd smeriţi Te rugăm,
Fă ca-n Cer, glasul nost să se-audă!!!
 07.08.2014   Mariana Pop

Se lasă seara peste casa mică,
Lîngă podeţul   care trece-o vale,
Lăstarii înspre ceruri îi ridică,
Răchiţile până mai ieri în floare...
Puţină apă trece-acum pe vale,
Nici malurile nu-s cum erau ieri,
Nici prundul unde stam  ieşind din apă,
Cînd ne scăldam, copii şi prichindei...
Ce vremuri mai erau atuncea Doamne!
Făceam orice-ar fi spus mama să fac,
Să pot  fugi şi eu un ceas la scaldă,
Nici n-ajungeam la rîu să mă dezbrac,
Că împreună fete şi băieţi ,
Din două uliţe veneam  cu toţii,
Şi aduceam în poală mere verzi
Cîte un colţ de pită, prune, pere
Ce le furam trecând pe lângă garduri,
De pe la Sfătu şi de la Terime,
Că ei atuncea erau mai bogaţi,
Şi cîinii lor ne cunoşteau de-acuma,
Nici nu lătrau,deşi erau legaţi...
Trecea pe nesimţite ceasu-acela,
Îngăduit de mama pentru scaldă,
Şi tremurîndu-mi barba şi stomacul,
Intram tiptil ,ca hoţul în ogradă...
"Acuma vii?"Mă întreba măicuţa,
Şi cu nuiaua-mi aducea aminte,
Să nu nesocotesc ce ea îmi spune,
Eu, promiteam că o să fiu cuminte...
Şi uiteaşa trecea întreaga vară,

Fără de grijuri, fără de nevoi,
Şi m-am trezit acum în primăvară,
Să povestesc de mine , şi de noi,
Copiii unei alte lumi mai bune,
Ce mirosea a flori de liliac,
A pîine coaptă în cuptorul mare,
A prăjitură şi a cozonac...
..............................................
Se lasă seara peste casa mică...
Îmi înflorescla tâmple ghiocei,
În piept se zbate-o inimă bolnavă,
De dor şi drag , după copiii mei...
Vă-mbrăţişez pe toţi şi-nalţ o rugă,
Spre Cel ce poate bucuria da,
V-aşez în palma Lui de cui străpunsă,
Şi-L rog, spre a vă binecuvânta !
 12 mai 2014
Mariana Pop

floarea de bujor

Plâng după fiecare floare,
Ce-şi scutură petalele ,murind,
Şi -nvăluită-n dragostea-Ţi divină,
Te laud şi Te preamăresc-trăind!
Fă Doamne, ca oricare dimineaţă,
Să fie pentru mine-un început,
Ca legământul încheiat cu Tine,
Să-mi fie astăzi pavăză şi scut...
Nimic nu-i nou Părinte azi sub ceruri,
Ce este azi , a fost şi ieri şi mâine,
Doar dragostea şi-a Ta credincioşie,
M-asiguă că astăzi îmi dai , pâine...
Şi-mi spui că celor preaiubiţi de Tine,
Tu ca prin somn le dai din pâinea Ta,
Ajută-mă să cred fără-ndoială,
Căci viaţa mea, acum e-n mâna Ta!
15 mai 2014Mariana Pop

Îmi bat în poarta sufletului gânduri,
Ce-nvolburate-şi urlă neputinţa,
Tu mă cunoşti , o Doamne întru totul,
Te rog în mine să măreşti credinţa!
Nu mă lăsa Stăpâne bun şi mare,
Să cad când şovăind, m-aplec în jos,
O dă-mi putere şi întinde-Ţi mâna,
Ai milă Doamne, căci sunt păcătos...!
Credeam că faptele-mi sunt îndreptarul ,
Prin care mă priveşti şi mă susţii,
Dar Tată, Tu cunoşti tot adevărul,
Şi gândurile mele Tu le ştii...!
A mele fapte bune fară Tine,
Îs o haină, ce-i murdară -n faţa Ta,
Şi doar a Mielului de pe Golgota,
Scump sânge poate a o spăla!
Sub Cruce stau!Îndură-te de mine!
Un strop de har îmi dă Părinte-n dar,
Ridică-mi ochii spre Speranţa lumii!
Şi mângăie-mă Tu Isuse Iar!
15 mai 2014 Mariana Pop

 "Si nu-mi cer scuze"

"Si nu-mi cer scuze ca am zis "De-ajuns..."
Si nu-mi cer scuze ca vreau sa uit
Si dac-as vrea s-ncep din nou as vrea..
.sa nu-mi cer scuze, nu e vina mea...

Vreau sa respir, si sa traiesc...sa fiu
Nu-mi cere explicatii, nu vreau sa-ti strig "sunt viu!"
Vreau sa traiesc, atata tot
Vreau sa vad si eu cireasa de pe proverbialul tort...

Si nu-mi cer scuze ca pasesc pe-aici
Poate ca nu iti place si poate ca iti zici
"A renuntat devreme, poate daca incerca..."

Dar tu nu stii nimica
N-ai purtat haina mea

O sa merg mai departe, asa i-am invatat...
Patru-au iesit din mine si sper ca n-au uitat
Ca poate e aiurea, si poate ca e greu...
Dar daca strigi, e sigur ca vine Dumnezeu..."
  14 ian 2013 de mariana pop