Trecea Isus, în drum spre Capernaum, prin Tir şi prin Sidon, cetăţi vestite,
Voia să ducă vestea mântuirii celor ce nu ştiau că EL, Mesia,
Va lua asupra Lui povara lumii,povara grea , păcate felurite,
Murind pe cruce, va deschide Cerul şi ne va cununa cu veşnicia...
O, nu cu veşnicia care doare, şi unde viermele nu moare-n veci,
Ci locul unde este Domnul Mire, şi ca nuntaş cu El ai să petreci...
Aş vrea să fiu exemplul de credinţă ,a uneia ce nici nume n-avea,
Ştim că era femee Cananeancă şi că lui Dumnezeu nu se-nchina,
Erau în ţara ei atâţia alţii la care se-nchina poporul ei,
Aveau făpturi şi forme felurite, căci din vechime erau dumnezei...
Dar Domnul Dumnezeul lui Israel, era adevăratul Elohim.
El a creat cu-nţelepciunea-I lumea, a creat -omul-după chipul Său,
A dat viaţă din a Lui viaţă, celor ce cred-căci EL e Dumnezeu...!
"Ai milă Doamne!Tu Fiul lui David!Căci judecata,e-nvinsă de milă,
Ai milă, şi salvează-mi fiica , Doamne, căci este o biată copilă...
Muncită zi şi noapte , de un demon, ea pătimeşte mult,şi-am auzit
Că demonii îţi sunt supuşi Isuse, de-aceea eu la Tine am venit...
Nu-mi pasă ce va spune-al nostru preot,nu-mi pasă de mă vor alunga,
Eu, cer azi îndurare, căci Tu Doamne, dai tuturor din bunătatea Ta...!"
- De ce taci Doamne?De ce cerul tace când mare e durerea ce o port,
Când inima-mi de mamă se frământă, şi limpede să văd eu nu mai pot?
Se roagă ucenicii azi de Tine, să te înduri că ai putere mare,
O !Lasă Doamne azi puterea Ta divină,să fie cunoscută-n adunare...
"Dă-i drumul Doamne, căci ne e ruşine, e cananeancă, şi problema ei,
Nu vrem să fie azi problema noastră, ei sunt păgâni , iar noi suntem -evrei...!"
"Eu am venit, doar pentru-a fi Păstorul acelora ce sunt pierduţi prin văi,
La cei ce sunt din Casa lui Israel,ca-n legământ, să-i fac copiii Săi..."
Femeea sta nainte-I umilită, şi printre lacrimi , îngîna plângînd,:
"Doamne ajută-mi! Nu mă lăsa Doamne,s-ajung de râsul celor răi,
Eu cred că Tu poţi ridica povara, deşi nu sunt dintre ai Tăi!"
"Nu este bine să iei pâinea celor, ce sunt copii, crescuţi la masa ta,
Şi să-o arunci , acelor ce din milă , căţei fiind,aşteaptă a le-o da...!"
"Da , Doamne a zis ea, dar şi căţeii mănâncă din acele fărămituri,
Ce cad de la a stăpânilor masă, , ai milă Doamne, poţi să te înduri!!!"
"Să ţi se facă cum voieşti femee, căci mare este azi credinţa ta,"
Şi fiica ei, fiind bolnavă foarte,s-a vindecat în ceasul acela ...
... Şi eu eram odată ca femeea din Canaan, şi mers-am la Hristos,
Cu lacrimi, stat-am la a LUI picioare, şi am strigat-Doamne sunt păcătos...!
Am azi nevoie să Te-atingi de mine şi să îmi vindeci rana ce o port,
Să Te apropii Doamne cu-ndurare de cei ce locuiesc în al meu cort!
Copiii mei şi fraţii mei o Doamne,în palma Ta străpunsă îi aşez,
Şi-n mila Ta de Dumnezeu şi Tată , azi eu Te rog să-i binecuvântezi...
S-a aplecat spre mine cu-ndurare, pe rană mi-a adus balsam ceresc,
Mi-a dat o haină albă, minunată, pe buze-a pus un cânt, să-L preamăresc...
Mi-a dat încălţăminte în picioare, inel de rege -n deget El mi-a pus,
De-atunci eu îl urmez cu bucurie, căci El e Domnul meu iubit:ISUS!
Slăvesc Numele-I mare şi puternic, El boldul morţii l-a zdrobit călcând,
Puterea morţii sub a Lui picioare, şi azi e-n slavă, şi-apoi rând pe rând,
Ne va lua să fim cu EL alături,în slăvile ce-s fără de hotar,
În ţara unde-s perle şi rubine,şi porţile sunt din mărgăritar...
Curând voi trece cu El mână-n mână,Iordanul, ce acum doar îl zăresc,
Şi voi lăsa fiinţa-mi în ţărână . să doarmă... şi apoi când mă trezesc,
La sunetul de trâmbiţă, în slavă Îl voi întâmpina cu drag , pe nor,
Pe Mirele, pe Domnul, pe Mesia , ce este-n veci de veci biruitor...!!!
de Mariana Pop azi 17.dec.2012 Luca 15:21-28
luni, 17 decembrie 2012
luni, 10 decembrie 2012
S E A R A
Zăpada adunată peste noapte,e ca o mantie de rege trist,
Cărare am făcut prin ea spre poartă,
Şi-n puritatea-i mă gândeam la Crist...
Covoru-i alb, imaculat, îl calcă azi în picioare,
Orişice bocanc,
Toată mizeria şi tot noroiul, ea l-a ascuns sub blana-i de ninsoare,
Şi ochii noştrii văd doar puritate, lumină şi splendoare...
Păcatul meu era , noroiul negru, pe care L-ai luat asupra Ta,
Când umilit,lovit şi în batjocuri, urcai cu greu pe dealul Golgota...
Te-ai aplecat sub cruce, şi căzut-ai, de multa ei povară Domnul meu,
Azi mă cutremur , când ştiu că lăsat-ai un tron în cer-căci Tu eşti DUMNEZEU!
Te-ai întrupat într-o fecioară Doamne,cea mai curată , ce-a fost pe pământ,
Şi ai venit aici în lumea noastă, unde nimic nu era bun şi sfânt...
În ieslea cea săracă şi umilă, la a vremii împlinire Te-ai născut,
Te-au înfăşat în scutece sărace,şi vitele din staul Ţi-au fost scut...
Păstori veneau , smeriţi să se închine la ieslea Ta, pe braţe purtând miei,
O stea din răsărit se arătase şi îngerii cântau în cer şi ei...
Să fie pace şi bunănvoire jos între oamenii de pe pământ,
Iar sus în slavă,glorie, mărire pentru Iehova, Domnul nostru Sfânt!
Stă Betleemul sufletelor noastre, nepăsător şi afundat în noapte,
Nici o lumină nu ne mai trezeşte din somnul nepăsării, şi-a lui şoapte,
De le -ascultăm,păşim spre iad, spre moarte...
...Aş vrea să fiu păstor, la ieslea-Ţi Doamne, să mă aplec şi-n taină să-Ţi sărut,
Talpa ce va călca pămîntul rece, şi palmele ce mâine ca un scut,
Le vei întinde Doamne , sus pe cruce,făcând cu Cerul pace , Tu Hristos,
Pe care Te-aşteptau în taină robii, TU dintre oameni eşti cel mai frumos!
N-a fost în cer alt nume , nici în lume în care eu să pot fi mântuit,
Şi-n seara asta Doamne-n cercetare, în mica mea căsuţă ai venit...
Nu Te-au lătrat afară Doamne câinii, căci ei Te cunoşteau, fără cuvânt,
Dar cauţi în mine astăzi roade Doamne, şi vrei să am un caracter -de sfânt-,
M-ai pus deoparte Doamne pentru Tine, şi vrei în veşnicie să mă duci,
Să stau la masa Ta ,cea sfântă Tată,cu mama mea şi cu-ai mei patru prunci...
I-aduc acum naintea Slavei Tale, şi-n Măna Ta de Tată îi aşez,
Pe fiecare Tu îl ştii pe nume,şi tot aşa să-i binecuvântezi!
...Aşa gândesc acum în ceas de seară, când ştiu că poposeşti în casa mea,
Deschid a sufletului , staul, mă-nchin şi te rog Doamne -Nu pleca!!!
de Mariana Pop
Cărare am făcut prin ea spre poartă,
Şi-n puritatea-i mă gândeam la Crist...
Covoru-i alb, imaculat, îl calcă azi în picioare,
Orişice bocanc,
Toată mizeria şi tot noroiul, ea l-a ascuns sub blana-i de ninsoare,
Şi ochii noştrii văd doar puritate, lumină şi splendoare...
Păcatul meu era , noroiul negru, pe care L-ai luat asupra Ta,
Când umilit,lovit şi în batjocuri, urcai cu greu pe dealul Golgota...
Te-ai aplecat sub cruce, şi căzut-ai, de multa ei povară Domnul meu,
Azi mă cutremur , când ştiu că lăsat-ai un tron în cer-căci Tu eşti DUMNEZEU!
Te-ai întrupat într-o fecioară Doamne,cea mai curată , ce-a fost pe pământ,
Şi ai venit aici în lumea noastă, unde nimic nu era bun şi sfânt...
În ieslea cea săracă şi umilă, la a vremii împlinire Te-ai născut,
Te-au înfăşat în scutece sărace,şi vitele din staul Ţi-au fost scut...
Păstori veneau , smeriţi să se închine la ieslea Ta, pe braţe purtând miei,
O stea din răsărit se arătase şi îngerii cântau în cer şi ei...
Să fie pace şi bunănvoire jos între oamenii de pe pământ,
Iar sus în slavă,glorie, mărire pentru Iehova, Domnul nostru Sfânt!
Stă Betleemul sufletelor noastre, nepăsător şi afundat în noapte,
Nici o lumină nu ne mai trezeşte din somnul nepăsării, şi-a lui şoapte,
De le -ascultăm,păşim spre iad, spre moarte...
...Aş vrea să fiu păstor, la ieslea-Ţi Doamne, să mă aplec şi-n taină să-Ţi sărut,
Talpa ce va călca pămîntul rece, şi palmele ce mâine ca un scut,
Le vei întinde Doamne , sus pe cruce,făcând cu Cerul pace , Tu Hristos,
Pe care Te-aşteptau în taină robii, TU dintre oameni eşti cel mai frumos!
N-a fost în cer alt nume , nici în lume în care eu să pot fi mântuit,
Şi-n seara asta Doamne-n cercetare, în mica mea căsuţă ai venit...
Nu Te-au lătrat afară Doamne câinii, căci ei Te cunoşteau, fără cuvânt,
Dar cauţi în mine astăzi roade Doamne, şi vrei să am un caracter -de sfânt-,
M-ai pus deoparte Doamne pentru Tine, şi vrei în veşnicie să mă duci,
Să stau la masa Ta ,cea sfântă Tată,cu mama mea şi cu-ai mei patru prunci...
I-aduc acum naintea Slavei Tale, şi-n Măna Ta de Tată îi aşez,
Pe fiecare Tu îl ştii pe nume,şi tot aşa să-i binecuvântezi!
...Aşa gândesc acum în ceas de seară, când ştiu că poposeşti în casa mea,
Deschid a sufletului , staul, mă-nchin şi te rog Doamne -Nu pleca!!!
de Mariana Pop
Abonați-vă la:
Postări (Atom)