DE DOR...

Cine are copii ce-au plecat suspinând
Peste mări, peste ţări cu speranţa în gând
Că-ntr-un colţ de pe lume vor găsi negreşit
O fărâmă de vis ce se vrea împlinit
Numai ei înţeleg ce durere te-apasă
Să priveşti zi de zi locul gol de la masă...
Numai cei ce au prunci ce s-au rupt de părinţi
Pot să vadă...să simtă ce lacrimi fierbinţi
Inundă obrajii în ceas de-nchinare
Când ceri ocotire...când ceri îndurare...
Cine are copii va-nţelege suspinul
Ce-ades te robeşte răpindu-ţi seninul,
Când plâng neştiute cuvinte de dor
Şi sufletu-ţi geme şi lacrimi te dor...
Cine are copii să-i iubească mai mult
Să-i ţină departe de al lumii tumult
Doar ei sunt comoara cea sfântă, curată
Ascunsă de hoţii ce nu dorm, niciodată...
Cine are copii, şi-i aşteaptă în prag,
Să asculte în taină, dorul lor de pribeag,
Să ridice -n iubire altare mereu,
Mijlocind pentru ei,cerînd lui Dumnezeu,
Să-i conducă prin lume, să-i întoarcă n-apoi,
La a ţării -nflorire,iar schimbarea din noi,
Să schimbe pământul pe care-l călcăm ,
Să-mplinească visarea ce-n noi o purtăm...
Pune-Ţi mîna Părinte, peste-ai mei prunci plecaţi,
Ostoieşte-le dorul de mamă, de fraţi,
Să le picuri în suflet din balsamul cel sfînt,
Să le dai mântuire , aici jos pe pământ,
Iar în ziua cea sfântă, cînd pe nori ai să vii,
Să Îţi ies înainte cu-ai mei patru copii!!!
M.L 07.08.2014

Cînt de jale

Mi-e sufletul harfa, şi vreau să Îţi cînt,
Cîntarea ce -o cîntă acel,
Ce plîngînd în durere, se coboară în colb,
Şi nu-i nimeni să stea lîngă el...
E cîntarea  ce face  să vezi soarele-n nor,
Să  te bizui pe sfânta-I putere,
Ea-ţi ridică povara şi-ţi pare uşor,
Ca răbdînd să primeşti mângăiere...
Stă Cerul privind dacă poţi îndura,
Boala care-ţi macină fiinţa,
Tu nu blastemi , ci cînţi, şi-n cîntarea-ţi te rogi:
"Doamne , măreşte-mi credinţa!"
Cîntarea aceasta se-nvaţă plîngînd,
Adunînd lacrima ca-ntr-o salbă,
Apoi  ridicînd ochi-n sus, tu îmbraci,
A credinţei mantie albă...
La capăt de lume, acei ce-s ai Tăi,
Îşi duc crucea răbdînd cu iubire,
Rabdă foame şi sete, sunt  de moarte loviţi,
Dar murind, ei primesc izbăvire...
Pruncii lor,nu-nţeleg  de ce Dumnezeu,
Care vede şi ştie de-aproape,
Îngăduie -n ceasul în care-I chemat,
Părinţi-mpuşcaţi să-şi îngroape...
Doamne, am eu oare dreptul să plîng,
Boala mea şi durerea mea surdă?
Cînd în lume, fraţii mei în Hristos,
Plîng, şi-al lor plîns,
Nu e nimeni care să-l audă?
Ne-am unit, în rugă să stăm,
Pentru cei din Iraq, Paqistan şi din Gaza,
Din Siria,India,Nigeria,şi Iran,
Căci aflînd ce trăiesc fraţii noştrii,
Ne cuprinde groaza...
Ascultă-ne Doamne! Mila Ta o dorim,
Întinde-Ţi spre ei Mâna Ta cu-ndurare,
Dă-le sprijin , putere Isuse la greu,
Mamelor care plîng, dă-le-a Ta alinare!
Dac-aş sta ascuns printre stînci ,
Fără apă şi fără mîncare, aş mai cînta oare,
Cîntarea ce dă, prin credinţă,în suflet,
Puterea   să te bucuri de soare?
Să te bucuri de zorii ce vin, neştiind dacă-n ziua de mîine,
Un străin va împarte picătura de apă,
Şi copilului tău, o bucată de pâine...
Doamne, Tu pe toţi ne cunoşti şi ne ştii-
Nu lăsa nepăsarea cea crudă,
Priveşte spre noi cînd smeriţi Te rugăm,
Fă ca-n Cer, glasul nost să se-audă!!!
 07.08.2014   Mariana Pop