joi, 7 noiembrie 2013

 "Si nu-mi cer scuze"

"Si nu-mi cer scuze ca am zis "De-ajuns..."
Si nu-mi cer scuze ca vreau sa uit
Si dac-as vrea s-ncep din nou as vrea..
.sa nu-mi cer scuze, nu e vina mea...

Vreau sa respir, si sa traiesc...sa fiu
Nu-mi cere explicatii, nu vreau sa-ti strig "sunt viu!"
Vreau sa traiesc, atata tot
Vreau sa vad si eu cireasa de pe proverbialul tort...

Si nu-mi cer scuze ca pasesc pe-aici
Poate ca nu iti place si poate ca iti zici
"A renuntat devreme, poate daca incerca..."


Dar tu nu stii nimica
N-ai purtat haina mea

O sa merg mai departe, asa i-am invatat...
Patru-au iesit din mine si sper ca n-au uitat
Ca poate e aiurea, si poate ca e greu...
Dar daca strigi, e sigur ca vine Dumnezeu..."
  14 ian 2013 de mariana pop
DOR!!!
Stiu ca m-astepti maicuta, linga poarta,
Privesti spre drum,si ieri si azi si maine
Ti-e inima si pasul sovaielnic,
Cine va trece, sa-ti cumpere-o paine?
Mi-e gindul ca o pasare ce zboara,
Se-aseaza pe cornisa dinspre drum,
Se-aude poarta dinspre ulicioara,
Si cosul casei inca scoate fum...
Am spus cu ruga-n glas, la multi din semeni,
Sa treaca mama, ca sa stiu ce faci,
Sa stiu dac-ai dormit bine maicuta,
Sau daca ai putut sa te imbraci...
Eu stiu ca te-am lasat in mina buna,
a Celui care tine Universul,
El nu te-a parasi in zi sau noapte,
Caci El planetelor le tine mersul...
Mai sunt citeva zile inca mama,
Si te voi stringe iar cu drag la piept,
Asa cum asteptam sa-mi vad copiii,
Asa maicuta,sa te vad -astept-...

Un cântec pentru slava lui ISUS,aş vrea să cânte inima-mi bolnavă,
Prin greul şi durerea ce-am trecut, a fost cu mine fără de zăbavă...
În nopţile când singură plângeam, durerea mă zdrobise ca pe-o floare,
Cu fruntea în ţărână coboram, şi-mbrăţişam Preasfintele-I picioare...
Sta lângă mine, Prieten credincios, mă mângăia cu caldele Lui şoapte,
Şi -abia în zori, privindu-mă duios, pleca,s-aline doruri mai departe...
În fiecare dimineaţă-şi înoia,credincioşia Lui faţă de mine,
Şi binecuvântarea-I cobora,spre cortul meu, din zările senine!
Sădisem flori, şi crini, şi lăcrimioare să am a-I dărui când va veni,
Şi-L aşteptam iubind a Lui venire,deşi-mi părea că EL, va zăbovi!
Mulţi îmi spuneau că dragostea-mi de foc,e-o nălucire ce-mi omoară dorul,
Dar eu crezusem în iubirea Lui, eu muritoare-n EL,Nemuritorul!
E-aproape ziua când va reveni, şi flori vor înflori pe-a mele braţe,
Când Isus, Domnul vieţii va veni şi voi uita de lacrimi şi tristeţe!
Măreşte-mi Doamne dragostea din piept, să Te iubesc c-o inimă-nţeleaptă
Şi-nvăluită-n albul de cristal ,să fiu fecioara care Te aşteaptă...!!!
15 oct.2013 de Mariana Pop