DE DOR...

Cine are copii ce-au plecat suspinând
Peste mări, peste ţări cu speranţa în gând
Că-ntr-un colţ de pe lume vor găsi negreşit
O fărâmă de vis ce se vrea împlinit
Numai ei înţeleg ce durere te-apasă
Să priveşti zi de zi locul gol de la masă...
Numai cei ce au prunci ce s-au rupt de părinţi
Pot să vadă...să simtă ce lacrimi fierbinţi
Inundă obrajii în ceas de-nchinare
Când ceri ocotire...când ceri îndurare...
Cine are copii va-nţelege suspinul
Ce-ades te robeşte răpindu-ţi seninul,
Când plâng neştiute cuvinte de dor
Şi sufletu-ţi geme şi lacrimi te dor...
Cine are copii să-i iubească mai mult
Să-i ţină departe de al lumii tumult
Doar ei sunt comoara cea sfântă, curată
Ascunsă de hoţii ce nu dorm, niciodată...
Cine are copii, şi-i aşteaptă în prag,
Să asculte în taină, dorul lor de pribeag,
Să ridice -n iubire altare mereu,
Mijlocind pentru ei,cerînd lui Dumnezeu,
Să-i conducă prin lume, să-i întoarcă n-apoi,
La a ţării -nflorire,iar schimbarea din noi,
Să schimbe pământul pe care-l călcăm ,
Să-mplinească visarea ce-n noi o purtăm...
Pune-Ţi mîna Părinte, peste-ai mei prunci plecaţi,
Ostoieşte-le dorul de mamă, de fraţi,
Să le picuri în suflet din balsamul cel sfînt,
Să le dai mântuire , aici jos pe pământ,
Iar în ziua cea sfântă, cînd pe nori ai să vii,
Să Îţi ies înainte cu-ai mei patru copii!!!
M.L 07.08.2014