marți, 15 mai 2012

MAMA

Pentru măicuţa mea cu păr cărunt, poemul meu se-aşterne-n adorare,
Mă-nchin lui Dumnezeu şi-I mulţumesc, că mama mea e-o binecuvântare...
În vremuri tulburi din al ei prinos, m-a dăruit acestei lumi pagâne,
Ţesută în chip tainic şi ciudat, adusu-m-a pe lume cu suspine..
Un plod eram ascuns de ochii ei, însa Tu Doamne mi-ai văzut fiinţa
Şi mâna Ta m-a modelat duios şi m-a-nvăţat de-atunci, ce-i suferinţa.
Pluteau în zări nori negri ce vesteau, că-n ţara ce trecuse prin război,
Va mai domni al secetei toiag; erau şi-n alte părţi tot ca la noi...
Acasa tata mândru aştepta ca să mă duci acasă bucuros,
Avea o fată în loc de fecior dar el privea la toţi de sus în jos...
În păturica roz, tăicuţul meu, m-a dus acasă, în căsuţa mică
Şi veche cu gărduţ de om sărac, vecinele se adunau să zică,
Că seamăn cu bunica, ba cu tata, ba cu matuşa că plângeam într-una,
Căci tu măicuţă la spital erai şi te luptai cu moartea, ea păgâna,
Voia să ne despartă de atunci, căci nu ştia că Dumnezeu Preasfântul,
Acolo în fiinţa ta pe veci, cu Mâna-I sfântă scris-a Legamântul...
El a voit să fim legate-n veci, de lanţuri şi de funii nevăzute
Şi de pe marginile unei gropi, EL te-a adus la viaţă ca 'nainte.
Tu nu m-ai pus la sân căci nu voiam puterea ce venea din fiinţa-ţi slabă,
Acasă era lapte, biberon... iar tu plângeai fiindcă erai bolnavă.
.........................................................................................
Multe gândeşte azi măicuţa-n taina, iar buzele-i se mişcă precum Ana,
Vorbea cu Dumnezeul lui Israel, ea, tocmai ea, soţia lui Elcana...
...........................................................................................
Am scris măicuţă tot ce azi în suflet, Domnul mi-a pus cu dragoste s-aştern,
Şi nu ştiu de e bine să-ţi citesc azi, căci ce-am scris ieri  a fost ca un poem,
Şi parc-ai vrut să ieşi în drum la oameni, să le arăţi ce încă n-au văzut ,
În fata ta ce-ţi e la bătrâneţe, toiag şi ajutor şi-ncurajare
Şi de m-au supărat vreodată mamă, să vină azi în prag şi cu iertare,
Eu să le spun de Isus Salvatorul ce poate orice boală vindeca,
Să se întoarcă la Mântuitorul ce stă cu braţe-ntinse spre-a ierta,
Poveri ce greu le poartă spre pierzare, la crucea LUI , le poţi lăsa plecat,
Căci sângele ce curge din Golgota şi azi mai spală lumea de păcat...
.................................................................................................
Vei împlini-n curând maicuţă dragă, frumoasa vârstă ce mulţi şi-o doresc,
De 76 de ani mamă, eu te îmbrăţişez şi-ţi mulţumesc...
Şi cer Acelui ce-I Stăpân în ceruri, să-ţi dea puteri şi pace şi alin
Şi-n jurul tău, aproape sau departe, îţi spunem astăzi ce mult te iubim!!!
Să ne trăieşti mulţi ani măicuţa dragă şi să te bucuri de nepoţi pe rând,
Să-ţi stângi în braţe strănepoţii care trăiesc sau care vin curând...
Şi-apoi printre  acei sătui de zile să aşteptăm pe Domnul, amândouă
Şi să ne bucurăm că-n veşnicie, noi vom începe iar o viaţă nouă...
Isus Slăvitul nostru Domn şi Rege, ce ne-a chemat la El cu sfântu-I glas,
Veni-va iar şi cu mâna-I străpunsă, va sterge lacrima de pe obraz...
Atunci, în ziua aceea minunată, când totul într-o clipă s-a sfârşi,
Cânta-vom glorie Acelui care alesu-ne-a ai LUI din veşnicii...

   Pentru maicuţa mea            
    de Mariana Pop

MI-E DOR

Mi-e dor de zilele când mi se părea că dacă întind mâinile, pot atinge cerul
şi-mi pot îmbrăţişa copiii,
oricât de departe sau de îndepărtaţi ar fi...
Dar nu e singurul dor,aşa că rămâne să mă gândesc cu nostalgie,
că odată eram şi eu copil, credeam în poveşti cu zmei, zîne şi feţi-frumoşi,
aşteptam pe moş Gerilă să-mi aducă ceva de Crăciun,
îmi iubeam părinţii şi fraţii,şi eram una din cele mai bătăioase fete de pe Coaste...
Toate mi se par vise ce s-au spulberat la ivirea zorilor.
Am o singură certitudine: exist încă pentrucă nu m-am mistuit ca o lumânare,
de dragul celor dragi...
      Te iubesc şi te îmbraţişez Cristina                          
     --  Mariana  Pop

FEMEIA PĂCĂTOASĂ

Când nu mai erau pietre pe cărare ca să le ia şi-n mine aruncând,
Să li se pară c-au făcut dreptate, TU ,Te-ai plecat spre mine lăcrimând...
Îţi era milă Doamne de-al meu suflet, stăteam acolo-n colb fără speranţă,
Întins-ai mâna şi privindu-mi faţa, m-ai ridicat, mi-ai şters lacrima Doamne,
Şi am simţit în suflet -siguranţa-.
Ştiam că Tu cunoşti durerea ce-o port în inimă ca pe-un trofeu,
Voiam să mă prefac în cioburi, să mă aduni în palma Ta de Dumnezeu...
N-am înţeles pănă acuma Doamne iubirea ce  Te-aduse din cer jos,
Cum poţi iubi când alţi-n a lor ură îţi pregătesc o cruce şi Te vorbesc în şoapte,
Iar Tu, privind la mine, mă ierţi că-s păcătos...
N-am fost o valoare nicicând pentru nimeni, ai mei de aproape m-au batjocorit,
Stăteai lângă mine, scriind în ţărâna, eram pe vecie pierzării sortit...
-De este vreunul ce n-are pacate, să ia piatra-n mână şi primul să dea-
"Unde-s cei ce voiau să te piardă?" Nu-i niciunul Doamne,doar dragostea Ta-!
Privitu-m-ai cu milă şi-ndurare, mi-ai spus din drumul meu să mă opresc,
Că poţi ierta ISUSE orice păcat şi vină, eu trebuie de-acuma crezând să-Ţi mulţumesc!!!
Cu multe lanţuri am fost legată Doamne, dar Tu pe toate cu putere le-ai sfărmat,
Un loc în cer mi-ai dat ca moştenire şi pacea Ta Isuse-n dar mi-ai dat...
Privesc trecutul meu stând lângă Tine şi nici un rău nu vreau să-mi amintesc,
Tu mi-ai iertat Isuse-ntreaga-mi vină când m-ai chemat pe urme sa-Ţi păşesc.
Am îmbrăcat în ascultare haina albă, păşind în apa vieţii am împlinit Isus
Ce-ai poruncit, căci şi TU împlinit-ai voia cea sfântă a Tatălui de sus...
Sub cruce stau îmbrăţişând în taină, picioarele străpunse de cuiu-nsângerat,
Reînnoiesc din suflet cu Tine legământul şi-Ţi mulţumesc că fost-am de Tine azi iertat...

                                      de Mariana Pop

luni, 14 mai 2012

FIUL RISIPITOR

Pe cărarea ce duce spre ceruri, lîngă o cruce uitat de cei dragi,
Sta un om ne-nsemnat pentru oameni, ce purta grea povară-n desagi.
A lui haine au fost candva bune, dar acum toate-s vechi și-n necaz,
Părul alb dovedea c-a lui vîrstă, e trecută de-al zilei amiaz...
În picioare avuse pe vremuri încălţari, dar acum cât cuprinzi,
Răni adânci, dureroase pe-alocuri, te făceau ochi-n grabă să-nchizi...
Sta privind langă cruce o piatră, de sub ea, fir de iarba crescut,
Lang-un brusture falnic, o floare şi-i veni-n gând fiorul durut..
Închizând ochii şterse în grabă, lacrima ce porni fără veste,
Aducând cu ea jarul ce-l arde, depănând dureroasa poveste...
"Fost-am fiu preaiubit mamei mele, tatăl meu un viteaz împărat,
Îşi purta a lui oşti spre izbandă, eu crescând de acas-am plecat..
Am dorit să-mi fiu mie prieten şi tot mie să îmi fiu stăpân,
Mama mea îngăima fără vlagă: "Dragul meu, nu pleca!" Să rămân?
Cum s-ascult al ei glas când viaţa mă chema să aud răspicat,
A ispitelor cânturi şi faima, că-s în lume copil de-împărat?
Îmbrăcat în strai nou de mătase și cu grabă încins şi-ncălţat,
Mi-am pus brâul cu-argint şi cu aur şi în grabă de-acas-am plecat...
N-am să uit ochii mamei vreodată că s-au stins şi n-am fost lângă ea,
A răpus-o durerea de fiul, ce-a plecat făr-un semn a mai da...
A trecut ieri în zori prin cetatea unde roşcove n-aveam să mănânc,
Caravana ce-aduse vestirea ca măicuţa mea zace-n mormânt...
Câţi ani sunt de cand eu plecat-am? Unde-am fost? Ce-am făcut de atunci?
Eram tânăr fără să-mi dau seama, mi-am risipit viaţa pe-ai lumii munţi...
Când coborât-am în văile vieţii era deja seara în viaţă şi-n aer,
Eu, rob celor care vândutu-m-am Doamne, torceam printre lacrimi al beznelor caer...
Acolo, în tină, venit-ai la mine, întins-ai spre mine mâna-mpunsă de cui.
Nu-ndrăzneam să privesc chipul care, nu semăna Doamne, cu al nimănui...
Cui să spun că Tu ridicat-ai, din mocirlă de-acolo de jos,
Ai dat sens, ai spălat neputinţa şi păcatul urât şi hidos...
Deşi zdrente azi port, pe sub ele am acum veşmînt alb, de-mpărat,
Iar în suflet eu am bucuria, c-am fost mort şi-acum sunt înviat...
Te slăvesc drag Isus ce pe cruce, ai purtat vina mea şi-al meu dor,
Sărut piatra de la poala crucii şi privind chipul Tău, mă-nfior...
Ia-mă Doamne în cer lângă Tine, fa-mă iară copil de-mpărat,
Toarnă-n inima mea bucuria, că orice păcat mi-ai iertat...

      de Mariana Pop

DACĂ

"Dacă ăsta nu e un loc unde lacrimile sunt înţelese, unde aş putea să merg să plâng?
Dacă  ăsta nu e un loc unde sufletul meu să prindă aripi, unde aş putea să merg să zbor?
Dacă ăsta nu e un loc unde să pot pune întrebări, unde să caut răspunsuri?
Dacă ăsta nu e un loc unde sentimentele mele pot fi ascultate, unde aş putea să merg să vorbesc?
Dacă ăsta nu e un loc unde mă veţi accepta aşa cum sunt, unde să mă duc?
Dacă asta nu e un loc unde pot să cresc, unde aş putea să fiu eu însumi? "
                                                  William J,Crokett

RECUNOŞTINŢA

Cuvintele îmi par sărace Doamne,
Cand vreau sa spun ce bun eşti Tu  şi mare...
Cand lîng-al Tău Cuvant mă mistui,
Şi Te descopăr în splendoare...
În fiecare dimineaţă,
Priveşti spre mine cu-ndurare,
Şi înnoindu-Ți bunătatea,
Pot iar să umblu pe picioare...
M-ai ocrotit în timpul nopţii
Şi m-ai păzit cu mana Ta,
Trimis-ai Doamne ai Tăi îngeri,
Să apere fiinţa mea...
De când eram încă copilă,
Cel rău ştia că mă iubeşti,
Şi căuta pe orice cale,
Să sufăr şi să mă-ndoiesc...
Să cred că n-am valoare-n mine,
Că sunt un biet sclav pe pamant,
Că cerul, nu e pentru mine,
Că n-oi fi niciodată sfânt...
Că jrtfa Ta Isuse Doamne,
Nu-i pentru cei săraci ca mine,
Că nu am dreptul să ştiu Calea,
Ce duce Doamne înspre Tine...
Din valea-n care stam atuncea,
El îmi spunea ca nu-s cărări,
Ce urcă înspre Tine Doamne,
Ci doar hăţişuri şi dureri...
Cand am făcut un pas spre Tine,
Şi am strigat dup-ajutor
Tu m-ai privit ca şi un TATĂ
Şi ai fost binevoitor...
Citeam de mic copil Scriptura
Şi multe eu n-am înţeles,
Dar ştiu că mă chemai pe nume,
Şi dintre toţi, eu Te-am ales...
.............................................
Acum...privind în urmă Doamne,
La tot ce-a fost în aceşti ani,
Îmi pare că nu-s eu aceea
Ce-am pătimit de la duşmani...
Mi-e părul alb şi tâmpla ninsă,
Şi-n suflet port recunoştinţa
Că m-ai păzit cu mâna-Ţi tare,
Şi-n inima mi-ai pus credinţa...
În fiecare zi din viaţă ,
Mi-ai spus Isus să nu mă tem,
Că Tu esti Domnul vieţii mele,
Şi al meu Comandant Suprem...
Condu viaţa mea Stăpâne,
Înspre limanul cel ceresc,
Ca după ce-am să trec Iordanul,
Cu Tine să mă întâlnesc...

   de Mariana Pop

ISPITA

Ispita pândeşte la uşă
Cum Doamne să stau în picioare?
Cum frâu azi să pun gurii mele,
Şi vorbelor mele zăvoare?
Aşa de sfielnic mi-e pasul
Când  urcă cărarea spre Tine,
Dar parcă împins de la spate
Cobor spre pierzarea din mine...
Se zbate în mine minciuna
Şi bârfa mă face-profund-
Când judec pe cel de aproape
Iar eu în păcat mă cufund...
Îmi pare că nimeni nu ştie,
A mele dorinţe ascunse,
Şi gândul ascuns ce ucide ,
Pe cel ce în mine crezuse...
Păream prieten bun celui care,
În taină-şi descarcă povara
Dar el când plecat-a din casa-mi,
Eu n-am decât ganduri de-ocara...
De vine la uşa mea unul,
Ce-mi cere vreun ban sau o haină,
Îl judec şi-i spun cu asprime,
Că astăzi nu dau de pomană...
Când are un ban, el se duce
Cu el ca să-l bea sau mai rău,
Îsi cumpără poate ţigari,
De ce judec? Sunt eu Dumnezeu?
De-i dau bani de-o paine, îmi pare
Că trebuie spus peste tot,
Că fapta mea bună ma face,
Mai bun, mai creştin, cum socot..
Şi spun altora, ca-ntr-o taină,
Că haina mea-mbracă pe gol,
Că pâinea mea, multă, puţină,
O dau azi şi ca-ntr-un ocol,
Unii spun: Ce om bun şi cucernic,
Sigur Dumnezeu i-a plătit!
Dar ei nu ştiu c-aici luat-am plata,
Când despre-al meu bine-am vorbit...
Să nu ştie mâna ta stângă,
Când cea dreaptă un bine-a făcut,
Ca să ai sus în cer dreaptă plată,
Şi cu Domnul un nou început..

      de Mariana Pop

HARFA

Îmi fac inima Doamne azi o harfă,
Şi vreau Să-Ţi cânt cu ea un cântec nou,
Un cântec rupt din al vieţii umblet,
S-ajungă azi la Tine-al ei ecou...
Cuvintele îmi par sărace Doamne,
Să prindă-n ele cântecul durut,
Căci azi e ziua cercetării Tale
Şi rodul meu nu-i ceea ce ai vrut...
M-ai altoit în via Ta cea sfântă,
Un teasc zidit-ai şi m-ai îngrijit,
Iar astăzi când Tu vii sî-Ţi culegi rodul,
O, numai frunze-n mine ai găsit...
M-a năpădit a-ngrijorării taină,
Şi buruiana bârfei m-a secat
Iar bolile ce le-a adus păcatul
Doar Sângele Golgotei le-a spălat...
Tu n-ai lăsat să ne lipsească pâinea
Şi apa din izvoare n-a secat,
Pământul încă ne promite hrana,
Căci Tu ești Dumnezeul minunat!
Am aşezat sub brazdă cu credinţă,
Seminţe de tot felul căci sperăm,
Că vei da soare şi vei da căldură
Şi-n toamnă-om aduna ce semănăm.
Aşa ar trebui şi pe ogorul cel sfânt
Unde ne chemi ca lucrători,
Să facem totul, să-mplinim Scriptura,
Privind  la Mâna Ta încrezători.
De vom lucra o zi întreagă Doamne,
Sau doar o oră, poate două, trei,
Vei răsplăti cum numai Tu ştii Tată
Şi-n dreptul fiecăruia, cum vrei...
O, nu lăsa în ziua răsplătirii
Ca fruntea mea să se aplece-n tină,
Căci vreau să împlinesc azi voia-Ţi sfântă,
Păşind din întunerec spre lumină ...
Bănuţul meu ce-l pun azi în lucrare,,
E doar talantul care l-am primit,
O, dă-mi înţelepciune azi Părinte,
Ca în negoţ să-l pun şi la sfârșit,
Cînd vei veni să iei de-aici din vale,
Doar ce-i al Tău, ce dat-ai tuturor,
Să pot să Te privesc în adorare,
Al meu scump Mire şi Mântuitor...
          
     de Mariana Pop

duminică, 13 mai 2012

RUGĂ

Mi-e inima aşa de plina Tată
De multumire şi de adorare,
Îmi plec genunchii-n taina Înainte-Ți,
Şi-mbrăţişez preasfintele-Ţi picioare...
Ce este omul  Tată ca să-Ţi pese,
Şi fiul omului să-l bagi în seamă?
Mai jos de îngeri l-ai pus pentru-o vreme,
Dându-i cinstea şi slava ca pe-o haină...
Supusu-i-ai pământul tot nainte-i,
Şi-ai vrut în ascultare să trăiască,
Dar omul Ţi-a nesocotit Cuvântul,
Şi azi traiește după mintea lui firească...
Când Te apropii şi-i vorbesti în şoapte,
Omul făcut după a Ta asemănare,
Simte iubirea ce-a umplut pământul
Şi se proşterne-n semn de închinare...
Te-ador o Tată că mi-ai dat viaţa,
M-ai scos din întunerec la lumină,
Eu, ce nu meritam să-Ţi stau alături,
Căci sunt, o Doamne, doar un pumn de tină...
Mă vezi azi prin Hristos și mă cutremur,
Căci multul meu păcat L-a dat la moarte,
Să pot să-Ţi spun azi TATĂ prin credinţă
Şi numele-mi să-l scrii în Sfânta-Ţi Carte...
Când norii grei acoperă pământul
Şi soarele se-ascunde după nor,
M-ai învăţat că norul nu e veșnic
Şi soarele-i apoi strălucitor...
Alungă norii de pe cerul vieţii
Şi vino cu Lumina Ta cerească,
Umple-mă de iubire şi credinţă
Şi Duhul Tău în mine să rodească...
Să pot iubi aşa cum Tu iubit-ai,
Să nu arunc ocara spre cei răi,
Să pot da cinste celui ce o cere
Şi să mă bucur cu cei ce-s ai Tăi...
Aşez în mâna-Ţi binecuvantată,
Pe-ai mei cei dragi şi-n taină sa-i veghezi
Şi-aproape sau departe astăzi Tată,
Cu mila Ta să-i binecuvintezi...
De am vreun gând, ce nu-i supus azi Ţie,
Rob ascultării de Hristos să-l faci,
Că-n ziua Ta cand vei veni cu slavă,
Cu haina mântuirii să mă-mbraci....

de Mariana Pop

miercuri, 9 mai 2012

PAȘTE

În dangăn de clopot, pământul vibrează,
Trecut-au milenii de când răstignit,
Hristos cu iubire murea pentru lume,
Ca tu, el și eu, să fiu mântuit...
Ascultă spre seară cum plânge pământul,
Ce-a strâns lângă cruce puterea iertării,
Te-ndreaptă spre ceruri cu gândul și fapta,
Și fii azi pătruns de minunea-nvierii...
Să fii ca acel ce veghează pe culme,
Primind cu iubire lumina-I divină,
Deschide-ți sfielnic candela din suflet,
Primindu-L pe Cel ce e Însuși LUMINA...


 de Mariana Pop