Un cântec pentru slava lui ISUS,aş vrea să cânte inima-mi bolnavă,
Prin greul şi durerea ce-am trecut, a fost cu mine fără de zăbavă...
În nopţile când singură plângeam, durerea mă zdrobise ca pe-o floare,
Cu fruntea în ţărână coboram, şi-mbrăţişam Preasfintele-I picioare...
Sta lângă mine, Prieten credincios, mă mângăia cu caldele Lui şoapte,
Şi -abia în zori, privindu-mă duios, pleca,s-aline doruri mai departe...
În fiecare dimineaţă-şi înoia,credincioşia Lui faţă de mine,
Şi binecuvântarea-I cobora,spre cortul meu, din zările senine!
Sădisem flori, şi crini, şi lăcrimioare să am a-I dărui când va veni,
Şi-L aşteptam iubind a Lui venire,deşi-mi părea că EL, va zăbovi!
Mulţi îmi spuneau că dragostea-mi de foc,e-o nălucire ce-mi omoară dorul,
Dar eu crezusem în iubirea Lui, eu muritoare-n EL,Nemuritorul!
E-aproape ziua când va reveni, şi flori vor înflori pe-a mele braţe,
Când Isus, Domnul vieţii va veni şi voi uita de lacrimi şi tristeţe!
Măreşte-mi Doamne dragostea din piept, să Te iubesc c-o inimă-nţeleaptă
Şi-nvăluită-n albul de cristal ,să fiu fecioara care Te aşteaptă...!!!
15 oct.2013 de Mariana Pop